Bolile de inimă au produs decesul la aproximativ 810.000 persoane, anul trecut în USA. Cu toate acestea, unii profită de acest lucru și de frica oamenilor pentru a mai promova anumite produse.

Un caz ar fi Uleiul de Cocos. Prima dată a ieșit la iveală acum 3-4 ani, când un renumit (la nivel internațional) doctor a recomandat uleiul de cocos pe un post TV. A doua zi, mama prietenei mele deja il cumparase pentru proprietățile lui asupra inimii, pielii, etc. Trebuie sa recunosc că și pe mine m-a luat valul o perioadă. Erau articole peste tot, cu cât de bun și de miraculos este. Mi-am zis că trebuie să-l încerc.

După ceva timp, au început să apară studii contradictorii și pe bună dreptate.

Uleiul de cocos are 82% grăsimi saturate și este cu mult inferior clasicului ulei de masline care are 73% grăsimi mononesaturate (grăsimi sănătoase).  Pentru a face o paralelă, untul are 63% grăsimi saturate și 26% mononesaturate.

După ce s-a ajuns la o concluzie generală că uleiul de cocos nu este chiar atât de bun pentru alimentație și în nici într-un caz nu își merită banii, au început să apară articole cum că este o cremă extraordinară pentru piele. Lucru care mi s-a parut amuzant, având în vedere că, inițial, aceste beneficii nu au fost prezentate.

Este deranjant faptul ca unii profită de dorința oamenilor de a deveni mai sănătoși și de a se alimenta mai bine și promovează anumite produse. Asta nu înseamnă că uleiul de cocos sau alt produs prezentat la TV ca fiind „noua chestie” nu ar fi bun sau nu ar fi sănătos, dar în 95% din cazuri se exagerează asupra beneficiilor, proprietăților și automat asupra prețului.

Încercați să vă sortați sursele de informare și tot timpul gândiți-vă că nimeni nu promovează un produs la TV, fără a avea ceva de câștigat, mai ales când este vorba de un doctor sau personalitate foarte influentă la nivel internațional.