Antrenamentele Intense – Cele mai Eficiente pentru Sanatate?
În timp ce majoritatea persoanelor cunosc faptul că activitatea fizică este sănătoasă, se estimează că aproximativ 30% dintre oamenii din întreaga lume nu au o viață suficient de activă. Cu excepția cazului în care aveți un loc de muncă solicitant din punct de vedere fizic, antrenamentele intense reprezintă cea mai bună variantă pentru un stil de viață activ.
O echipă de cercetători de la Norwegian University of Science and Technology, afirmă faptul că exercițiile fizice reduc severitatea afecțiunii, îmbunătățesc funcția cardiacă și măresc capacitatea de lucru, în cazul rozătoarelor cu insuficiență cardiacă. Savanții au subliniat faptul că intensitatea antrenamentului este cu adevărat importantă pentru obținerea acestui efect.
Oamenii de știință au depus eforturi pentru a investiga ce se întâmplă în celulele mici ale mușchilor cardiaci după exercițiile fizice regulate.
Aceștia au constatat faptul că exercițiile fizice intense îmbunătățesc anumite proprietăți ale celulelor cardiace, atât modul în care acestea manipulează calciul, cât și conducerea semnalelor electrice către inimă. Aceste îmbunătățiri permit inimii să bată mai puternic și pot contracara tulburările de ritm cardiac care pun viața în pericol.
Pentru a susține un ritm regulat și sincron, numeroase funcții trebuie să funcționeze în armonie. De fiecare dată când inima bate, nodul sinusal (propriul stimulator cardiac al inimii) trimite impulsuri electrice către restul inimii. Aceste impulsuri electrice se numesc potențiale de acțiune.
Toate celulele musculare ale inimii sunt delimitate de o membrană. În repaus, tensiunea electrică din interiorul membranei celulare este negativă în comparație cu tensiunea din exterior. Această diferentă dintre tensiunea exterioară și cea din interiorul membranei celulare se numește potențial membranar de repaus.
Dacă sistemul de gestionare a calciului sau conducerea electrică a inimii eșuează, riscul este ca tot mai puține celule cardiace să se contracte și prin urmare, semnalele electrice vor deveni haotice.
Toate aceste procese sunt disfuncționale atunci când o persoană are insuficiență cardiacă. Potențialele de acțiune durează prea mult, potențialul de repaus al celulelor este prea mare și funcția de transport a canalelor de calciu din peretele celular este perturbată.
Studiile au arătat faptul că antrenamentele intense pot inversa complet sau parțial toate aceste disfuncții.
În mod normal, nodul sinusal determină inima să aibă între 50 și 80 de bătăi pe minut în stare de repaus. Acest lucru este suficient pentru a alimenta toate sistemele de organe și celulele din organism cu oxigen, prin intermediul sângelui.
Când ne plimbăm, inima începe automat să bată mai repede și să pompeze mai tare, astfel încât aportul de sânge să fie adaptat nivelului crescut de activitate. Cu cât este mai mare intensitatea activității, cu atât inima trebuie să lucreze mai mult.
Exercițiile fizice întăresc inima, astfel încât să poată funcționa corespunzător. Aceasta este explicația pentru care persoanele bine antrenate au o frecvență cardiacă de repaus mai mică, spre deosebire de persoanele sedentare.
La polul opus se află persoanele cu insuficiență cardiacă. În această situație capacitatea de pompare a inimii este atât de redusă încât organele nu mai primesc suficient sânge pentru a menține o bună funcționare a organismului. Persoanele cu insuficiență cardiacă au o toleranță scăzută la exerciții fizice și deseori au probleme respiratorii în cazul unui efort fizic minim.
În cazul rozătoarelor sănătoase inima a pompat 75% din sânge la fiecare contracție. În cazul rozătoarelor cu insuficiență cardiacă, această capacitate a pompei, numită fracție de ejecție, a fost redusă la 20%.
Fracția de ejecție a ajuns la 35% după 6-8 săptămâni, cu sesiuni de antrenament periodice si progresiv mai solicitante. Spre finalul experimentului rozătoarele realizau exerciții fizice la aproximativ 90% din capacitatea lor maximă.
Oamenii de știință au observat la finalul studiului faptul că starea fizică a rozătoarelor care au avut atac de cord și care au realizat efort fizic progresiv era mai bună decât cea a șoarecilor care nu aveau probleme cardiovasculare.
