Antrenamentul HIIT Benefic pentru Leziunile Spinale

Pregătirea la intervale de înaltă intensitate sau HIIT a devenit foarte populară în ultimii ani. Oameni de toate vârstele participă la sesiuni de antrenamente de acest tip fiind considerat un tip de antrenament care are mai multe beneficii decât exercițiul fizic moderat.

O serie de cercetări făcute de departamentul de Kinesiologie al Universității McMaster din Canada au descoperit că avantajele practice ale antrenamentului de tip HIIT ar putea fi deosebit de benefice pentru cei care au suferit leziuni la nivelul măduvei spinarii.

Leziunile măduvei spinării conduc în mod obișnuit la reducerea activității fizice, ceea ce la rândul său duce la alte probleme de sănătate, cum ar fi: atrofie musculară, creșterea grăsimilor corporale și un risc crescut de boli de inimă și diabet. Beneficiile antrenamentelor de tip HIIT la persoanele sănătoase au fost confirmate în multe studii dar se stie mult mai puțin despre impactul lor asupra persoanelor care au suferit de leziuni la nivel spinal.

Într-un articol publicat online în revista Spinal Cord cercetători din Canada, SUA, si Anglia au cântărit dovezile cu privire la beneficiile generale asupra sănătății, și au luat în calcul potențialele efecte adverse și fezabilitatea acestui tip de antrenament la persoanele diagnosticate cu leziuni la nivelul măduvei spinării.

Aceștia au urmărit să examineze schimbările absorbției de oxigen, ritmului cardiac și concentrației de lactat din sânge între sesiunile acute de HIIT și Sprint Interval Training (SIT), comparativ cu intensitatea moderată a exercițiului continuu. La studiu au participat nouă bărbați și femei în mod cu leziuni ale măduvei spinării de C2 și cel puțin 12 luni post accidentare.

În urma cercetării au descoperit că atât antrenamentele de tip HIIT cât și cele de tip SIT (antrenamentul cu intervale de sprint) imbunatățesc capacitatea cardiorespiratorie într-o măsură echivalentă cu o perioadă mai îndelungată de exerciții fizice moderate.

Acest lucru este relevant în special pentru recuperarea pacientului, dacă ținem cont de faptul că persoanele cu acest tip de leziune petrec câteva săptămani în spital până să fie externate. În timpul spitalizarii pacienții urmează un program de recuperare ce include fizioterapie, terapie ocupațională, kinetoterapie și antrenament funțional pentru a optimiza tranziția pacientului către comunitate.

Aceeași echipa de cercetători au arătat într-un studiu anterior că un program de antrenament de tip SIT de 3 ori pe săpămână timp de 5 săptămâni este la fel de eficient pentru îmbunătățirea capacităților cardiorespiratorii, ca antrenament cu exerciții de intensitate moderată avantajul fiind durata mai scurtă.

Concluzie:

Antrenamentele de tip HIIT ar putea reprezenta o variantă viabilă pentru persoanele care au suferit leziuni la nivelul măduvei spinarii, deoarece această formă de antrenament necesită tranziții rapide între exerciții de intensitate mai mare pana la o intensitae mai mică ceea ce reprezintă provocări pentru cei cu mobilitate limitată, deasemenea îmbunătățesc atât funcția respiratorie cât și pe cea cardiacă.