Care sunt E-urile Alimentare Periculoase?

Aditivii alimentari și conservanții sunt folosiți frecvent în industria alimentară fiind importantă recunoașterea atât a celor benefici, cât și a celor nocivi, pentru un stil de viață sănătos. În anii 1960, autoritățile de reglementare au decis să facă o listă standardizată a acestor aditivi. În Europa, aceștia încep cu litera E, urmată de un număr specific fiecărui compus (litera E provine de la Europa). Consumul în cantități moderate nu este neapărat periculos, însă un consum frecvent și mare al acestor compuși pot favoriza apariția anumitor afecțiuni cronice precum boli cardiovasculare, obezitate, diabet etc.

Aditivii alimentari, pe care astăzi îi numim ‘’E-uri‘’, sunt substanțe folosite pentru a accentua culoarea, aroma sau textura și prelungirea termenului de valabilitate al alimentelor.

E-urile sunt folosite încă din antichitate, înainte de a exista numeroasele procese chimice care au dat naștere substanțelor nocive. Romanii foloseau condimente precum șofranul pentru a accentua culoarea, gustul și mirosul alimentelor. Oțetul și sarea erau folosite pentru conservarea legumelor și a cărnii în cazul călătoriilor lungi.

Sunt toate E-urile periculoase?

Răspunsul scurt este nu. Litera E împreună cu numărul său arată că substanța a fost testată și îi oferă un cod unic. În lista de E-uri putem întâlni substanțe naturale și inofensive, cum ar fi boia de ardei (E160), șofranul (E164), bicarbonatul de sodiu (E500) sau vitamina C (E300).

Știați că la începutul regularizării acestor compuși, E-urile au contribuit, de fapt, la eliminarea intoxicațiilor alimentare grave? Toți conservanții adăugați au fost testați și sunt declarați siguri pentru sănătate, în cantități mici, respectând limitele de administrare date de autorități.

Diferența dintre coloranții naturali și cei artificiali

Coloranții artificiali sunt mai accesibili și mai ieftini decât cei naturali. Pentru fiecare colorant alimentar natural (Boia E160, Curcuma E100) există un corespondent artificial (Tartrazina E102 sau Carmoisina E122).

• La început coloranții alimentari artificiali au fost utilizați doar în cazul alimentelor, însă in ultimul timp sunt folosiți tot mai frecvent și în cazul medicamentelor.
• În ultimul timp au apărut tot mai mulți coloranți artificiali și s-a constatat că majoritatea acestora sunt toxici, însă numeroși producători îi preferă în detrimentul celor naturali datorită culorii mai vibrante, dar și accentuarea mirosului și a texturii în unele cazuri.

Iată o listă a celor mai utilizați coloranți artificiali:

• Galben nr. 5 E102 (Tartrazina): este o culoare galbenă, asemănătoare cu cea a lămâilor, utilizată în producerea bomboanelor, a băuturilor răcoritoare, chipsurilor, cerealelor îndulcite și a floricelelor de porumb. Este suspectată de mult timp că ar fi cauza anumitor afecțiuni precum: urticarii, angioedem (umflarea buzelor, a limbii și a gâtului), astm, dermatită atopică sau intoleranțe alimentare.
• Galben nr. 6 E110 (Galben apus): oferă produselor culoarea galben-portocaliu și este utilizată în sosuri, bomboane, fructe la conservă, produse de patiserie. Acest colorant poate provoca tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD).
• Roșu nr. 3 E127 (Eritrozină): este cel mai frecvent utilizată în cazul inghețatelor, a bomboanelor și ca topping pentru torturi, datorită culorii asemănătoare cu cea a cireșelor. Această substanță poate provoca dezechilibre la nivelul glandei tiroide.
• Roșu nr. 40 E129 (celebrul Roșu Allura): oferă o culoare roșu închis și este utilizat în cazul băuturilor răcoritoare, a condimentelor, dulciuri etc. Este atât de nociv încât a fost interzis în mai multe țări europene (în România se folosește în continuare fără restricții), producând reacții alergice severe și hiperactivitate la copii.
• Roșu ponceau E124: se găsește adesea în băuturile răcoritoare și dulciuri, fiind unul dintre aditivii incriminați pentru declanșarea hiperactivității. A fost interzis în SUA și Norvegia, deoarece este asociat cu cancerul și are un efect negativ asupra dezvoltării creierului la copii.
• Albastru nr. 1 E133 (albastru strălucitor): oferă alimentelor o culoare albastru-verde și este folosită predominant în conserve, glazuri și înghețate. Poate provoca dereglări hormonale, boli intestinale, ale ficatului sau tulburări hepato-biliare.

Unele persoane pot avea anumite sensibilități, ceea ce înseamnă că citirea cu atenție a etichetelor alimentare le-ar fi de mare ajutor, astfel încât să evite anumite E-uri considerate periculoase. În cazul celorlalte persoane, este indicat să consume cât mai puțin din alimentele ultra procesate, și în general, cu cât culoarea produsului este mai vibrantă, cu atât poate conține cantități mai mari din E-urile discutate în acest articol. Un alt sfat ar fi să consumăm cât mai multe feluri de mâncare gătite acasă și să alegem restaurante de încredere atunci când mâncăm în oraș. Nu numai că vom minimiza aportul de substanțe toxice, dar vom consuma și mai puțin zahăr, grăsimi trans și sare, care sunt, de asemenea, abundente în majoritatea alimentelor procesate.