Grasimea Abdominala - Rezistenta la Postul Intermitent?

Oamenii de știință au descoperit ce se întâmplă cu rezervele de grăsime în timpul postului intermitent, dezvăluind cascada de modificări ce are loc în organism, în funcție de tipul și locul depozitelor de grăsime.

Utilizând tehnologie de ultimă generație, cercetătorii de la Universitatea din Sydney, au decoperit că grăsimea din jurul stomacului intră într-un ‘’mod de conservare‘’, adaptându-se în timp și devenind mai rezistentă la scăderea în greutate.

În timp ce majoritatea oamenilor ar crede că toate țesuturile adipoase sunt la fel, de fapt, localizarea acestora face o mare diferență. Cercetările au arătat faptul că atât grăsimea viscerală, cât și cea subcutanată, suferă modificări semnificative în timpul postului intermitent.

În timpul postului, țesutul adipos furnizează energie corpului prin eliberarea moleculelor de acizi grași. Cu toate acestea, oamenii de știință au descoperit că grăsimea viscerală devine rezistentă la eliberarea acizilor grași în timpul fastingului.

Au existat, de asemenea, semne că țesutul adipos visceral și subcutanat își cresc capacitatea de a stoca energie sub formă de grăsime, ca un mecanism de apărare al organismului împotriva postului.

Astfel, oamenii de știință susțin faptul că perioadele îndelungate de post intermitent pot declanșa un mecanism de stocare a grăsimii viscerale.

Acest lucru sugerează faptul că țesutul adipos visceral se poate adapta la perioade prelungite de post intermitent și își poate proteja stocul de energie. Acest tip de adaptare poate fi motivul pentru care grăsimea abdominală poate fi rezistentă la pierderea în greutate după perioade lungi de dietă.

Într-o meta-analiză publicată în 2018, oamenii de știință au analizat 11 studii care au avut o durată cuprinsă între 8 și 24 de săptămâni.

Autorii studiului au concluzionat că atât postul intermitent, cât și deficitul caloric clasic, au oferit rezultate semnificative, atunci când obiectivul era scăderea în greutate.

Cu toate acestea, oamenii de știință au atras atenția asupra faptului că sunt necesare studii pe termen lung, pentru a obține concluzii definitive.

De asemenea, este posibil ca slăbitul și pierderea grăsimii din zona abdominală să fie influențate de vârstă.

Un studiu publicat în revista Nutrition, în 2018, a examinat efectele postului intermitent asupra bărbaților tineri (20 de ani) față de bărbații mai în vârstă (50 de ani). Cu ajutorul postului intermitent cei tineri au pierdut în greutate semnificativ, însă nu și bărbații mai în vârstă.

Fundamentul programelor nutriționale bazate pe postul intermitent este intervalul orar în care se consumă alimentele, nu calitatea acestora. Prin urmare, nu sunt evitate alimentele tip fast-food și dint acest motiv, cei care urmează acest protocol nu învață neapărat principiile unei diete sănătoase.

În timpul orelor în care se pot consuma alimente, mărimea și frecvența meselor nu sunt restricționate. Din păcate, acest lucru poate favoriza consumul exagerat în cazul anumitor persoane.

De exemplu, pentru persoanele care urmeaza acest tip de alimentație doar în anumite zile ale săptămânii, s-ar putea să apară senzația de restricționare după o zi de post intermitent și să mănânce în exces în celelalte zile.

În timp ce practica postului intermitent nu este nouă, o mare parte din cercetările care investighează beneficiile acestui tip de alimentație sunt relativ recente. Studiul prezentat în acest articol sugerează faptul că grăsimea abdominală poate fi rezistentă la perioadele îndelungate de post, însă sunt necesare studii pe termen lung pentru a stabili acuratețea acestor descoperiri.