O echipă de cercetători de la Universitatea McMaster, alături de alți investigatori din Canada, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii, a realizat un nou experiment în care participanții și-au antrenat un singur picior și l-au imobilizat pe celălalt. Echipa a identificat 141 de gene care par a regla creșterea mușchilor, puterea și mișcarea.
În cadrul studiului, care este publicat în revista Cell Reports, bărbații tineri și sănătoși și-au supus antrenamentului doar un picior, după un regim de antrenament precis. În total au participat zece bărbați care s-au antrenat timp de peste zece săptămâni. Pentru primele opt săptămâni, celălalt picior a servit doar ca picior de sprijin, fără a fi antrenat. Pentru următoarele două săptămâni, piciorul care nu a fost antrenat a fost imobilizat în întregime.
În doar două săptămâni, piciorul imobilizat a pierdut aceeași cantitate de masă musculară pe care o câștigase piciorul opus în mai mult de două luni de antrenament. Compararea răspunsurilor genetice ale mușchilor din ambele picioare ale aceluiași individ i-a îndrumat pe cercetători să izoleze exact ceea ce ajută la creșterea musculară legată de exerciții.
Câștigul muscular la nivelul membrului de exercițiu este cuprins între 1 și 15 la sută în cele zece săptămâni, cu o medie de 8 la sută. Pierderea musculară la piciorul neantrenat sau imobilizat a fost cuprinsă între 1 și 18 la sută, cu o medie de 9 la sută. Participantul mediu a pierdut mușchiul prin inactivitate de aproximativ cinci ori mai mare decât rata pe care a obținut-o prin antrenament. Variația creșterii musculare între oameni face foarte dificil să se izoleze ceea ce determină această creștere. Folosirea ambelor picioare ale aceleiași persoane pentru a încărca și descărca mușchii a permis să se facă o comparație directă.
Experimentul a oferit perspective noi care ar putea ajuta la dezvoltarea de noi metode împotriva pierderii musculare la persoanele în vârstă. Acest lucru ar putea ajuta la dezvoltarea unei „pilule de exercițiu” pentru a combate slăbiciunea și fragilitatea la bătrânețe. De asemenea, studiul subliniază importanța construirii și reținerii mușchilor pentru sănătatea generală și calitatea vieții. Studiul este esențial pentru a ajuta la menținerea adulților în vârstă sau a persoanelor în vârstă sănătoase și în siguranță.
Încărcarea crescută a mușchiului scheletic induce hipertrofie de fibre musculare care necesită remodelarea rețelelor de proteine miofibrilare și extracelulare. În schimb, descărcarea are ca rezultat atrofierea fibrelor, reducerea conținutului de proteine și un fenotip de țesut mai gras. La om, încărcarea voluntară (prin antrenament de exercițiu de rezistență) duce la o adaptare fiziologică, ceea ce este asociat cu răspunsul molecular diferențial.
