Tiparul Dietetic este Influentat de Genetica?

În general, când se discută despre genetică există această înțelegere generală: moștenim gene de la părinți, iar ADN-ul lor se combină pentru a crea codul nostru genetic. Acesta poate include trăsături mai evidente, cum ar fi culoarea ochilor și înălțimea, dar și trăsături mai complexe, cum ar fi riscul de dezvoltare a anumitor afecțiuni sau metabolismul. Noile cercetări au arătat că, de fapt, și tiparul alimentar se află, parțial, sub control genetic.

Oamenii de știință pot analiza calitatea dietei unei persoane utilizând ‘’indici dietetici‘’. Cercetătorii folosesc acești indici pentru a înțelege ce alimente consumă persoana respectivă și nutrienții furnizați, în comparație cu recomandările generale.

Echipa a analizat tiparele alimentare de la 2.590 de gemeni, folosind 9 indici alimentari utilizați în mod obișnuit. Cercetătorii au studiat gradul de asemănare în rândul gemenilor identici (care împărtășesc 100% din gene), în comparație cu gemenii care împart 50% din codul genetic.

Echipa a constatat că perechile de gemeni identici au avut scoruri similare în privința indicilor dietetici, comparativ cu perechile de gemeni diferiți. Rezultatele au fost asemănătoare chiar și atunci când au fost luați în considerare alți factori, cum ar fi indicele de masă corporală și nivelurile de activitate fizică.

Rezultatele indică faptul că există o componentă genetică în ceea ce privește tiparele alimentare.

Ceea ce mulți oameni nu realizează este faptul că există o legătură semnificativă între mediul nostru și codul genetic, iar dieta este una dintre cele mai elementare și maleabile componente ale mediului nostru.

Această interacțiune a condus la formarea unei ramuri numite nutrigenetică, care analizează modul în care genele noastre determină tipul de răspuns pe care îl avem la nutrienții din alimente și băuturi.

Prin înțelegerea amănunțită a răspunsului unei persoane la acești nutrienți specifici, practicienii din domeniul sănătății ar putea oferi recomandări mai precise și mai eficiente. Aceste descoperiri confirmă faptul că o dietă poate funcționa pentru o persoană și în același timp să nu ofere niciun rezultat pentru altcineva.  

Un exemplu interesant este oferit de un nutrient care nu se bucură de suficientă atenție: colina, frecvent întâlnită în gălbenușurile de ou.

Când specialiștii din domeniul sănătății publice au început să vorbească despre diminuarea colesterolului din dietă pentru sănătatea inimii, ouăle au devenit percepute ca fiind nesănătoase. Însă, în acest context, persoanele care pot beneficia de proprietățile gălbenușului de ou sunt mai numeroase decât cele care ar avea nevoie de diminuarea colesterolului alimentar.

 Alți nutrienți controversați care ar putea fi abordați prin intermediul nutrigeneticii sunt grăsimile saturate, vitamina D și sarea. Constatările aparent contradictorii ale cercetătorilor despre acești nutrienți se pot datora, parțial, variației genetice individuale care dictează răspunsul anumitor persoane, nu al întregii populații.  

Există numeroase variații genetice care influențează efectul aportului de sare asupra tensiunii arteriale.

La unele persoane, cercetările nutrigenetice sugerează că reducerea sodiului din dietă este deosebit de importantă pentru menținerea tensiunii arteriale în limite normale, în timp ce pentru aproximativ 11% din populație, diminuarea aportului de sodiu ar putea crește, de fapt, tensiunea arterială.

Domeniul nutrigeneticii este încă la începuturile sale și sunt necesare mai multe cercetări, însă experții sunt de acord asupra unui aspect comun: deși vom continua să acumulăm mai multe dovezi în următorul deceniu, există suficiente informații pe baza cărora putem utiliza nutrigenetica în prezent. Astfel, apare necesitatea tranziției de la dietele universale la cele personalizate.

 

Lasă un comentariu

Nu uita, comentariile trebuie aprobate înainte de publicare