Zincul poate Favoriza Formarea Pietrelor la Rinichi?

Un nou studiu a constatat că zincul poate fi atât util, cât și dăunător, atunci când vine vorba de pietrele la rinichi. De-a lungul timpului au existat 2 teorii contradictorii despre legătura dintre zinc și pietrele la rinichi. O teorie sugerează că zincul oprește creșterea cristalelor de calciu care alăcuiesc pietrele și cealaltă ipoteză susține că acest compus încurajează formarea pietrelor. Pentru multe persoane, pietrele la rinichi nu sunt un eveniment izolat: la jumătate dintre cei care au experimentat această afecțiune, apare recidiva în mai puțin de 7 ani. Prin urmare, poate fi zincul un aliat împotriva acestei afecțiuni?

Calculii renali sunt mase dure de minerale cristalizate formate din substanțele chimice din urină. Deși acestea pot fi de dimensiuni mici, deplasarea lor poate duce la dureri de nesuportat.

În fiecare an mai mult de o jumătate de milion de oameni merg la Camera de urgență pentru probleme legate de această afecțiune. Se estimează că unul din 10 oameni se va confrunta cu această problemă la un moment dat. Riscul de a dezvolta această afecțiune este de 19% la bărbați și 9% la femei.

Oamenii de știință au descoperit un fenomen straniu în legătură cu zincul, ceva ce nu mai fusese observat până acum. S-a dovedit că acest compus încetinește formarea cristalelor de calciu și, în același timp, influențează negativ structura acestora.

Aceste noi descoperiri contrazic studiile și recomandările anterioare, întrucât în anul 2017, pe baza unui studiu publicat în Journal of Urology, s-a dovedit că adolescenții care consumă mai mult zinc din surse alimentare prezintă un risc mai scăzut de dezvoltare a calculilor renali.

În timp ce istoricul familial și anumite afecțiuni medicale joacă un rol în apariția acestei afecțiuni, există modificări ale stilului de viață pe care le putem adopta pentru a diminua riscul.

Deshidratarea este unul dintre cei mai mari factori de risc, așadar asigurață-vă că beți suficientă apă pentru a menține volumul de urină în parametri optimi. În caz contrar, urina poate fi concentrată, de culoare închisă și nu va putea dizolva în mod corespunzător toate sărurile și mineralele.

Scăderea aportului de sare este, de asemenea, importantă. Prea multă sare în urină împiedică reabsorbția calciului, provocând apariția pietrelor la rinichi.

O dietă bogată în proteine de origine animală poate crește, de asemenea, nivelul acidului din organism, facilitând formarea de oxalat de calciu și pietre de acid uric.

O soluție ar putea fi consumul alimentelor bogate în calciu. Acesta din urmă se leagă de oxalat în intestine, scade cantitatea de oxalat care este absorbită în sânge și apoi eliminată de rinichi, diminuând astfel șansele de a se lega de calciul urinar. Acest lucru poate duce la scăderea riscului de apariție a calculilor renali.

Prin urmare, până la apariția altor studii legate de această afecțiune, suplimentarea cu zinc ar trebui să fie atent monitorizată. În ceea ce privește alimentele pe care le consumăm uzual, este puțin probabil ca anumite alimente și băuturi să declanșeze această problemă, cu excepția cazului în care sunt consumate cantități mari.  În plus, unele studii au arătat că persoanele care consumă doze mari de vitamina C au un risc ușor crescut de dezvoltare a calculilor renali.