Rolul proteinei spike în long COVID și post-vaccinare – o sinteză clinică

Proteina spike este „cârligul” cu care SARS-CoV-2 se leagă de celulele noastre. Majoritatea vaccinurilor au folosit o versiune prefuzională stabilizată a acestei proteine, pentru a declanșa mai eficient producția de anticorpi.

Dincolo de rolul în infecția acută, review-ul sintetizat aici discută sechelele severe după infecție sau după vaccinare: simptome noi sau persistente, cu impact asupra mai multor organe, care pot dura luni sau ani.

• oboseală,
• slăbiciune musculară,
• dificultăți de concentrare/anxietate.

Autorii notează că incidența exactă nu este încă stabilită, dar aceste sechele au fost catalogate ca fiind comune.

Proteina spike poate afecta inima în mai multe moduri. Ea dereglează celulele de susținere ale vaselor mici, numite pericite, și perturbă mitocondriile – „bateriile” cardiomiocitelor, celulele musculare ale inimii. Când aceste baterii nu mai funcționează corect, energia scade, calciul din interiorul celulelor se acumulează excesiv, iar radicalii liberi cresc, toate acestea ducând la o funcționare mai slabă a inimii și la un debit cardiac redus. În experimente de laborator, s-a observat că spike-ul poate chiar să „lipească” celulele inimii între ele, dereglând semnalul electric și crescând riscul de aritmii. Iar la pacienți cu miocardită apărută după vaccinare, cercetătorii au identificat fragmente sau forme de spike în sânge sau direct în celulele inimii analizate la biopsie.

Proteina spike are efecte semnificative asupra vaselor de sânge. Ea poate inflama endoteliul – stratul subțire care căptușește vasele – determinând creșterea moleculelor ce atrag celulele imunitare, a factorilor de coagulare și a mediatorilor inflamatori în organe precum plămânul, ficatul, rinichii sau ochii. În același timp, face vasele mai permeabile și poate transforma fibrina, proteina responsabilă de cheaguri, într-o formă greu de dizolvat, ceea ce duce la formarea de microcheaguri persistente. Spike-ul se leagă și de heparan-sulfat, o moleculă care reglează coagularea, ceea ce agravează tendința spre tromboze. Experimentele pe animale au arătat că simpla inoculare a proteinei spike poate declanșa coagularea, iar la pacienți cu COVID-19 au fost descoperite antigene spike în cheaguri arteriale, chiar și în absența altor componente virale.

Poate afecta și creierul, prin slăbirea barierei hemato-encefalice – acel „gard de protecție” care separă circulația sângelui de țesutul nervos. Atunci când bariera este compromisă, substanțe nocive pot pătrunde mai ușor în parenchimul cerebral. În experimente pe animale, această alterare a fost asociată cu probleme de memorie, dificultăți de concentrare și anxietate, corelate cu moartea unor neuroni din hipocamp și cu activarea excesivă a microgliei, celulele „paznici” ai creierului, care ajung să distrugă chiar și conexiunile dintre neuroni. În plus, au fost observate modificări ale mitocondriilor din celulele nervoase și probleme în transportul substanțelor prin endoteliul cerebral, ceea ce poate contribui la disfuncții cognitive pe termen lung.

În plămâni, proteina spike declanșează un adevărat lanț inflamator. Ea activează căi de semnalizare celulară precum MAPK și NF-κB, ceea ce duce la o producție crescută de citokine – molecule care întrețin inflamația. Macrofagele pulmonare, celulele imune de primă linie, sunt și ele stimulate, dar cu dereglări ale echilibrului calciului din interiorul lor, ceea ce le face să reacționeze anormal. La nivelul endoteliului care căptușește vasele din plămâni, spike-ul poate provoca un proces numit trombo-inflamație, activat prin calea C3a și receptorul său, asociat cu pierderea trombomodulinei (o proteină cu rol anticoagulant) și cu depuneri de complement. Toate aceste modificări pot duce la inflamație persistentă și la un risc mai mare de formare a microcheagurilor în țesutul pulmonar.

La nivel intestinal, proteina spike activează căi inflamatorii complexe și determină creșterea VEGF, un factor care stimulează formarea de vase de sânge și permeabilitatea țesutului. Acest proces are loc prin calea Ras-Raf-MEK-ERK și face ca pereții intestinali să devină mai „permisivi”, adică substanțele să treacă mai ușor prin ei. Consecința poate fi o inflamație crescută și o barieră intestinală slăbită. Relevanța clinică a acestui mecanism a fost ilustrată printr-un caz în care spike-ul a fost identificat direct în celulele intestinale (enterocite) ale unui pacient diagnosticat cu sindrom inflamator multisistemic.

Proteina spike are un impact puternic și asupra sistemului imunitar. Ea activează intens monocitele, celule esențiale pentru apărarea organismului, însă efectele diferă între adulți și copii. La persoanele care au dezvoltat sechele post-acute (PASC), fragmente ale spike-ului, în special subunitatea S1, au fost detectate în monocitele CD16+ chiar și la 15 luni după infecție, ceea ce arată o persistență neașteptat de lungă a acestei proteine. În plus, spike-ul poate afecta celulele stem din măduva osoasă, responsabile de producerea celulelor sanguine, prin activarea excesivă a inflamazomului NLRP3, un mecanism inflamator care duce la moarte celulară de tip piroptoză. Interesant este că aceste efecte au fost observate mai puternic la variantele Alpha și Delta ale virusului decât la Omicron, ceea ce se aliniază cu severitatea clinică mai mare a primelor două tulpini.

Proteina spike folosită în vaccinuri a fost modificată prin introducerea unor aminoacizi de tip prolină, pentru a rămâne blocată în forma prefuzională – cea mai vizibilă pentru sistemul imunitar – ceea ce o face mai imunogenă, adică mai eficientă în a stimula anticorpi. Totuși, cercetătorii atrag atenția că acest lucru nu o face automat mai sigură decât varianta virală. Spre deosebire de spike-ul produs în timpul infecției, cel din vaccinuri este o proteină întreagă (full-length) și nu este clivată între subunitățile S1 și S2, ceea ce îi conferă un comportament structural diferit. În unele cazuri de miocardită post-vaccinare, s-au detectat forme de spike vaccinal circulând în sânge fără a fi legate de anticorpi, iar la biopsii cardiace s-a identificat spike prefuzional stabilizat direct în celulele inimii.

Autorii subliniază că persistența proteinei spike la unii pacienți, fie după infecție, fie după vaccinare, reprezintă un semnal important. Ea a fost detectată chiar și în cheaguri de sânge sau în țesuturi cardiace, fără să fie prezentă și nucleocapsida virală, ceea ce sugerează că spike-ul singur ar putea contribui la apariția sechelelor post-acute. Ipoteza este că organismul nu are un mecanism eficient prin care să elimine complet aceste forme reziduale, ceea ce deschide discuția despre dezvoltarea unor strategii care să ajute la degradarea și eliminarea spike-ului din corp.

Revizuirea prezintă o rațiune pentru un protocol de bază (McCullough Protocol: Base Spike Detoxification):

• Nattokinază 2.000 FU, de două ori/zi (enzimă proteolitică cu activitate fibrinolitică; degradează fibrina „rezistentă” și a demonstrat efect de degradare asupra spike-ului în sisteme experimentale).

• Bromelaină 500 mg, o dată/zi (modulare NF-κB; susține fibrinoliza; poate bloca legarea spike-ului de ACE2).

• Curcumină 500 mg, de două ori/zi (antiinflamator; poate contribui la blocarea căilor pro-inflamatorii).

Regimul este propus pentru 3–12 luni, cu ajustări în funcție de toleranță/severitate. Autorii menționează și N-acetilcisteina (NAC) 600 mg de 2×/zi ca adăugire posibilă (disrupția punților disulfidice ale spike-ului; potențial sinergic cu bromelaina). 

Proteina spike nu este doar un element pasiv al virusului, ci un actor activ cu potențial de a influența sănătatea pe termen lung. Dovezile prezentate în review arată că ea poate afecta inima, vasele de sânge, creierul, plămânii, intestinul și chiar sistemul imunitar, prin mecanisme inflamatorii, pro-trombotice și citotoxice. Mai mult, persistența acestei proteine la un subset de pacienți – fie după infecție, fie după vaccinare – ridică semne de întrebare asupra capacității organismului de a o elimina complet.

Referința articolului rezumat

Hulscher N., Procter B.C., Wynn C., McCullough P.A. Clinical Approach to Post-acute Sequelae After COVID-19 Infection and Vaccination. Cureus, 21 noiembrie 2023. (Acces deschis, CC-BY 4.0).